IISUS HRISTOS
Conform
tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului
4 î.e.n. şi a murit în jur de
31 e.n., fiind
martirizat prin
răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi
evanghelia apocrifă după Toma, menţionează ca loc al naşterii oraşul
Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consideră în general aşezarea
Nazaret ca loc al naşterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).
Conform
tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului
4 î.e.n. şi a murit în jur de
31 e.n., fiind
martirizat prin
răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi
evanghelia apocrifă după Toma, menţionează ca loc al naşterii oraşul
Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consideră în general aşezarea
Nazaret ca loc al naşterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale.”
Credinţa şi tradiţia creştină spun că Iisus a înviat şi s-a înălţat la ceruri, revenind alături de
Dumnezeu Tatăl. După ce s-a înălţat în cer, discipolii I-au răspândit învăţăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari
religii monoteiste universale - creştinismul. Principalele surse ce descriu viaţa lui Iisus sunt
evangheliile canonice ale
Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, ele fiind scrise de autori anonimi şi atribuite în mod tradiţional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.
[20][21] Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori direcţi la evenimentele relatate, iar ele nici măcar nu susţin că ar fi scrise de martori direcţi la acele evenimente.
[22][23]Conform credinţei şi tradiţiei religioase
creştine, Iisus Hristos este
Mesia (Unsul lui
Dumnezeu) prevestit de profeţii evrei ai
Vechiului Testament.
Soteriologia creştină învaţă că răstignirea şi moartea lui Iisus, ca ofrandă rituală, urmată de
Înviere şi de
Înălţarea la cer, au răscumpărat păcatele lumii, făcând posibilă
Mântuirea. Mama lui Iisus este
Maria, iar tatăl său este Dumnezeu Tatăl.
Pentru aproape toate denominaţiunile creştine (cu excepţia
unitarienilor,
martorilor lui Iehova şi
mormonilor), Iisus Hristos este una din cele trei persoane sau ipostaze ale
Sfintei Treimi, celelalte două fiind
Dumnezeu Tatăl şi
Sfântul Duh. Cele trei ipostaze au aceeaşi substanţă, cea a Dumnezeului unic.

Din cele patru Evanghelii, doar cele după Matei şi după Luca oferă informaţii despre familia şi strămoşii lui Iisus. Cu toate acestea, datele din cele două Evanghelii diferă în unele părţi şi au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanţele.
[37] Ambele Evanghelii spun că Iisus este urmaşul regelui
David; mergând mai departe, şi al lui
Avraam. Lista strămoşilor dintre David şi Avraam este aceeaşi în ambele Evanghelii, dar lista strămoşilor dintre David şi Iosif este diferită.
Mai precis, Matei începe cu
Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma
Regatului Iudei, listă care s-a terminat cu
Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către
Babilon). Astfel, Matei afirmă că Iisus ar fi moştenitorul tronului
Ţării lui Israel.
După Luca, lista strămoşilor lui Iisus este mult mai lungă, ea mergând până la
Adam şi Eva.
Biblia relatează că Iisus nu a avut o
naştere obişnuită. Încă înainte de naştere, mai mulţi profeţi din tradiţia iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei arătau că Iisus va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul şi petrecându-şi viaţa ca dulgher. Înainte de naşterea sa, Biblia spune că o Fecioară din
Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Iisus şi faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a "umbrit-o" şi ea a rămas însărcinată. Aflând că şi verişoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soţul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat şi el de un înger care i-a prezis naşterea fiului său,
Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simţit brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiţia iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).
Iisus s-a născut în condiţii neobişnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, şi de cei trei magi (în tradiţia populară românească numiţi
crai) din răsărit (care în anumite tradiţii creştine sunt numiţi Gaspar, Melchior şi Baltazar) care văzuseră steaua din
Bethleem ce i-a condus la Iisus). Aflând guvernatorul
Iudeei (în Biblie i se spune rege),
Irod cel Mare, despre naşterea lui Iisus, şi de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Iisus s-a retras în
Egipt, până la moartea lui Irod, şi s-a întors în
Nazaret după câţiva ani.

Biblia spune că Iisus s-a născut la
Bethleem Efrata, a copilărit la
Nazaret şi a trăit într-o familie evreiască de meşteşugari, din
Capernaum, în
Galileea, în nordul
Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunţat la slujba de tâmplar, dedicându-şi timpul învăţăturilor şi tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga ţară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susţinut, iar dintre aceştia el a ales 12
apostoli. Cea mai cunoscută învăţătură a lui este
Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproape şi, în acelaşi timp, o promisiune a vieţii veşnice.
Venirea lui Isus a fost profeţită de către
Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu
Luca),
[38], cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, şi s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Iisus în deşert, unde a postit patruzeci de zile şi a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nu apare nicio mentiune despre acest episod în
Evanghelia după Ioan. Apoi, Isus a mers în
Galileea, s-a stabilit în
Capernaum, şi a început să predice venirea împărăţiei lui Dumnezeu.
Preoţii Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot
Caiafa (pus în funcţie de către administraţia romană) i-au cerut lui
Pilat din Pont să-l judece. Pilat deşi a susţinut că nu îl găseşte vinovat de conspiraţie împotriva Romei, a acceptat execuţia acestuia la cererea mulţimii instigate de către preoţi.
Conform cu unele din relatările
Bibliei, Isus ar fi fost executat prin crucificare într-o vineri a 14-a zi din luna ebraică
Nisan.
Pilat din Pont a fost guvernatorul provinciei romane
Iudeea între anii
26 d.Hr. şi
36 d.Hr. şi singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt
27,
33,
36 şi, posibil,
31, în funcţie de când a fost vizibilă
Luna nouă la
Ierusalim. Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnică
[39] deoarece el ar fi fost crucificat în ziua de după masa de
Paşte (
Marcu 14,12;
15,25) şi în ziua dinaintea mesei de
Paşte (
Ioan 19,14). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost crucificat
Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privinţă. Nu cunoaştem nici ziua, nici anul,
[39] dar Sanders consideră că cel mai probabil
Isus a murit în anul 30.

Paştile sunt o sărbătoare religioasă ce comemorează
Învierea lui Iisus Hristos la trei zile după crucificarea sa din
Vinerea Mare, ce marchează sfârşitul
Postului Paştilor. Paştile sunt sărbătoarea cea mai Sfântă din
calendarul creştin, urmate de
Crăciun, şi sunt considerate
sărbătoare naţională în majoritatea ţărilor cu tradiţie creştină, cu excepţia notabilă a
Statelor Unite, unde este celebrată doar Duminica Paştilor (nu şi
Lunea Paştilor).