IISUS HRISTOS,MANTUIRORUL

IISUS HRISTOS

Conform tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. şi a murit în jur de 31 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi evanghelia apocrifă după Toma, menţionează ca loc al naşterii oraşul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consideră în general aşezarea Nazaret ca loc al naşterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).

Conform tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. şi a murit în jur de 31 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi evanghelia apocrifă după Toma, menţionează ca loc al naşterii oraşul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consideră în general aşezarea Nazaret ca loc al naşterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale.”
Credinţa şi tradiţia creştină spun că Iisus a înviat şi s-a înălţat la ceruri, revenind alături de Dumnezeu Tatăl. După ce s-a înălţat în cer, discipolii I-au răspândit învăţăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale - creştinismul. Principalele surse ce descriu viaţa lui Iisus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, ele fiind scrise de autori anonimi şi atribuite în mod tradiţional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.[20][21] Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori direcţi la evenimentele relatate, iar ele nici măcar nu susţin că ar fi scrise de martori direcţi la acele evenimente.[22][23]
Conform credinţei şi tradiţiei religioase creştine, Iisus Hristos este Mesia (Unsul lui Dumnezeu) prevestit de profeţii evrei ai Vechiului Testament. Soteriologia creştină învaţă că răstignirea şi moartea lui Iisus, ca ofrandă rituală, urmată de Înviere şi de Înălţarea la cer, au răscumpărat păcatele lumii, făcând posibilă Mântuirea. Mama lui Iisus este Maria, iar tatăl său este Dumnezeu Tatăl.
Pentru aproape toate denominaţiunile creştine (cu excepţia unitarienilor, martorilor lui Iehova şi mormonilor), Iisus Hristos este una din cele trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi, celelalte două fiind Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Cele trei ipostaze au aceeaşi substanţă, cea a Dumnezeului unic.

Din cele patru Evanghelii, doar cele după Matei şi după Luca oferă informaţii despre familia şi strămoşii lui Iisus. Cu toate acestea, datele din cele două Evanghelii diferă în unele părţi şi au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanţele.[37] Ambele Evanghelii spun că Iisus este urmaşul regelui David; mergând mai departe, şi al lui Avraam. Lista strămoşilor dintre David şi Avraam este aceeaşi în ambele Evanghelii, dar lista strămoşilor dintre David şi Iosif este diferită.
Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma Regatului Iudei, listă care s-a terminat cu Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către Babilon). Astfel, Matei afirmă că Iisus ar fi moştenitorul tronului Ţării lui Israel.
După Luca, lista strămoşilor lui Iisus este mult mai lungă, ea mergând până la Adam şi Eva.

Biblia relatează că Iisus nu a avut o naştere obişnuită. Încă înainte de naştere, mai mulţi profeţi din tradiţia iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei arătau că Iisus va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul şi petrecându-şi viaţa ca dulgher. Înainte de naşterea sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Iisus şi faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a "umbrit-o" şi ea a rămas însărcinată. Aflând că şi verişoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soţul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat şi el de un înger care i-a prezis naşterea fiului său, Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simţit brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiţia iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).
Iisus s-a născut în condiţii neobişnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, şi de cei trei magi (în tradiţia populară românească numiţi crai) din răsărit (care în anumite tradiţii creştine sunt numiţi Gaspar, Melchior şi Baltazar) care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Iisus). Aflând guvernatorul Iudeei (în Biblie i se spune rege), Irod cel Mare, despre naşterea lui Iisus, şi de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Iisus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, şi s-a întors în Nazaret după câţiva ani.

Biblia spune că Iisus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret şi a trăit într-o familie evreiască de meşteşugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunţat la slujba de tâmplar, dedicându-şi timpul învăţăturilor şi tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga ţară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susţinut, iar dintre aceştia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învăţătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproape şi, în acelaşi timp, o promisiune a vieţii veşnice.
Venirea lui Isus a fost profeţită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu Luca), [38], cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, şi s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Iisus în deşert, unde a postit patruzeci de zile şi a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nu apare nicio mentiune despre acest episod în Evanghelia după Ioan. Apoi, Isus a mers în Galileea, s-a stabilit în Capernaum, şi a început să predice venirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Preoţii Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot Caiafa (pus în funcţie de către administraţia romană) i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat deşi a susţinut că nu îl găseşte vinovat de conspiraţie împotriva Romei, a acceptat execuţia acestuia la cererea mulţimii instigate de către preoţi.
Conform cu unele din relatările Bibliei, Isus ar fi fost executat prin crucificare într-o vineri a 14-a zi din luna ebraică Nisan. Pilat din Pont a fost guvernatorul provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. şi 36 d.Hr. şi singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt 27, 33, 36 şi, posibil, 31, în funcţie de când a fost vizibilă Luna nouă la Ierusalim. Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnică[39] deoarece el ar fi fost crucificat în ziua de după masa de Paşte (Marcu 14,12; 15,25) şi în ziua dinaintea mesei de Paşte (Ioan 19,14). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost crucificat Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privinţă. Nu cunoaştem nici ziua, nici anul,[39] dar Sanders consideră că cel mai probabil Isus a murit în anul 30.

Paştile sunt o sărbătoare religioasă ce comemorează Învierea lui Iisus Hristos la trei zile după crucificarea sa din Vinerea Mare, ce marchează sfârşitul Postului Paştilor. Paştile sunt sărbătoarea cea mai Sfântă din calendarul creştin, urmate de Crăciun, şi sunt considerate sărbătoare naţională în majoritatea ţărilor cu tradiţie creştină, cu excepţia notabilă a Statelor Unite, unde este celebrată doar Duminica Paştilor (nu şi Lunea Paştilor).