În măsura în care prima Republică Democratică Moldovenească s-a unit cu România la data de 9 aprilie 1918, se poate vorbi despre o mişcare pentru re-unificarea României cu Republica Moldova, aceasta fiind iniţiată în ambele ţări la începutul anilor 90, după ce Moldova şi-a declarat independenţa faţă de Uniunea Sovietică.Uniunea Sovietică însă, nu recunoaşte această unire şi încă înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, făureşte în Regiunea autonomă Moldovenească din Ucraina, pe malul stâng al Nistrului, o identitate etnică moldovenească diferită de cea română, aceasta din urmă fiind asociată cu „opresorii capitalişti”. După al doilea război mondial, deşi România devenise şi ea comunistă, Uniunea Sovietică a continuat promovarea acestei identităţi moldoveneşti, pentru a justifica anexarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord.
Politica oficială sovietică a susţinut de la început ideea conform căreia ar exista o limbă română şi o alta, distinctă, moldovenească, iar pentru a evidenţia „diferenţele” dintre ele, moldoveneasca era scrisă folosind un alfabet chirilic special (alfabetul moldovenesc) derivat din alfabetul rus - spre deosebire de cel român, scris în alfabet latin, şi spre deosebire de cel greco-slavon vechi, folosit înainte de 1859 în ţările române.
În septembrie 1989, parlamentul Republicii Moldova a declarat limba moldovenească drept limbă oficială şi a declarat existenţa unei „identităţi lingvistice Moldo-Româneşti”, conform datelor ştiinţifice care consideră că atâta vreme cât două popoare se pot înţelege spontan şi în întregime fără să aibă nevoie de un traducător, ele vorbesc aceeaşi limbă.
Pe 6 mai 1990, România şi Republica Moldova au eliminat resctricţiile privind călătoria între cele două state şi sute de mii de persoane au trecut râul Prut care marchează graniţa dintre cele două state.
Politica oficială sovietică a susţinut de la început ideea conform căreia ar exista o limbă română şi o alta, distinctă, moldovenească, iar pentru a evidenţia „diferenţele” dintre ele, moldoveneasca era scrisă folosind un alfabet chirilic special (alfabetul moldovenesc) derivat din alfabetul rus - spre deosebire de cel român, scris în alfabet latin, şi spre deosebire de cel greco-slavon vechi, folosit înainte de 1859 în ţările române.
În septembrie 1989, parlamentul Republicii Moldova a declarat limba moldovenească drept limbă oficială şi a declarat existenţa unei „identităţi lingvistice Moldo-Româneşti”, conform datelor ştiinţifice care consideră că atâta vreme cât două popoare se pot înţelege spontan şi în întregime fără să aibă nevoie de un traducător, ele vorbesc aceeaşi limbă.
Pe 6 mai 1990, România şi Republica Moldova au eliminat resctricţiile privind călătoria între cele două state şi sute de mii de persoane au trecut râul Prut care marchează graniţa dintre cele două state.
Până recent, unirea României cu Moldova a fost considerată improbabilă, din cauza unei lipse de interes din partea ambelor ţări. În România, deşi majoritatea partidelor politice au sprijinit conceptul, cel puţin teoretic, unirea ar reprezenta cel mai probabil o povară pentru economia tarii, deoarece Moldova este în prezent cea mai săracă ţară din Europa. În plus, începând cu 2007România s-a alăturat Uniunii Europene, şi, deşi a sprijinit Moldova în politica sa externă, mulţi analişti politici dispută pregătirea politică a Moldovei, şi faptul că ar fi progresat suficient pentru unificare.Din raţiuni politice, o eventuală unificare nu ar cuprinde decât acea parte a Moldovei aflată la vest de râul Nistru, deoarece Transnistria, aflată de cealaltă parte a fluviului, refuză să facă parte din statul român. Pe de altă parte, oficialii transnistreni admit cauza unirii Moldovei cu România, atâta timp cât Transnistria nu e inclusă.
În perioada de dinainte de 2005, doar Mişcarea Unionistă din Republica Moldova şi Partidul Popular Creştin Democrat au sprijinit activ unificarea. Însă, poziţia Creştin-Democraţilor a devenit nesigură după colaborarea acestora, începând din 2005, cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. Datorită acestei schimbări în politica Republicii Moldova, a fost creat Partidul Naţional Liberal (similar partidului cu acelaşi nume din România), care susţine cauza uniunii dintre România şi Republica Moldova şi a integrării în UE.
Harta reunificării României cu Moldova într-un singur stat: aşa numitul plan „Belkovski” (o uniune politica Româno-Moldoveana excluzând Transnistria).
Cu toate aceastea, discuţiile cu privire la unificare sunt în creştere după cum poate fi observat din diferite articole din presă şi forumurile de pe internet din ambele ţări.
În 2004, publicaţia română Ziua a publicat o serie de articole în care un diplomat rus susţinea un plan care afirma că ar fi susţinut de Vladimir Putin şi prin care se sprijinea unirea Moldovei cu România în schimbul recunoaşterii de către România a independenţei Transnistriei. Preşedintele rus, Putin, nu a confirmat sau infirmat aceste afirmaţii. Jurnaliştii români, însă, au considerat false aceste articole, întrucât nu se specifica nimic legat de situaţia oraşului Tighina aflat sub controlul auto-proclamatelor autorităţi din Transnistria şi nu explica cum ar putea convinge Rusia un stat independent - Republica Moldova - să accepte această uniune.
În ianuarie 2006, preşedintele României, Traian Băsescu şi-a declarat public susţinerea puternică pentru integrarea Republicii Moldova în UE, afirmând că „politica României ar trebui să fie unificarea naţiunii române în interiorul UE”.
Conform sondajelor din martie 2006, 51% din populaţia României sprijină uniunea cu Republica Moldova, iar 27% sunt împotrivă. Dintre partizanii uniunii, 28% sprijină uniunea, incluzând Transnistria, iar 16% fără Transnistria.
Potrivit sondajelor din noiembrie 2006, 48% din locuitorii Republicii Moldova doresc să devină cetăţeni români, iar 46% nu sunt interesaţi de acest lucru.
În iulie 2006, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că a făcut o propunere preşedintelui moldovean, Vladimir Voronin, astfel încât să adere ambele ţări la UE împreună. Această ofertă, a fost refuzată de către Voronin, iar Băsescu a declarat în continuare că va respecta această decizie a Republicii Moldova, iar România va ajuta Moldova să-şi găsească drumul său pentru integrarea în UE.
Pe parcursul anului 2006, mişcarea unionistă a câştigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova au cerut paşapoarte româneşti doar în august şi septembrie 2006. Un articol în publicaţia Cotidianul, care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacţii negative în publicaţii precum Ziua sau unele publicaţii din Republica Moldova - Timpul şi Jurnal de Chişinău , care acuzau Cotidianul de exagerarea costurilor şi limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie şi decembrie, a existat o explozie de cereri de obţinere a cetăţeniei române, din partea cetăţenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând faţă la numărul de cereri.
În urma declarării independenţei Kosovare, ziarul moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextul precedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziţia Moscovei astfel: „astăzi pentru Moscova este mai importanta o altă problemă: să nu admită anexarea fostei Basarabii de către România”. Această declaraţie se încadrează în ansamblul manifestărilor politice, diplomatice şi militare ale luptei de influenţă, în jurul Mării Negre, între Federaţia Rusă şi OTAN-ul împreună cu Uniunea Europeană, luptă care se desfăşoară şi în Ucraina ("revoluţia portocalie") sau în Georgia (conflictul din Abhazia şi Osetia de Sud). În acest context, mişcarea pentru reunificarea României cu Moldova se situează geopolitic în rândul fenomenelor pe care strategii OTAN-ului le definesc ca un containment ("îngrădire") al influenţei Rusiei, în timp ce politica Transnistriei şi a forţelor care, în Republica Moldova, se opun reunificării, se situează în rândul fenomenelor care manifestă şi susţin influenţa Rusă, pe care se şi bazează.
Până recent, unirea României cu Moldova a fost considerată improbabilă, din cauza unei lipse de interes din partea ambelor ţări. În România, deşi majoritatea partidelor politice au sprijinit conceptul, cel puţin teoretic, unirea ar reprezenta cel mai probabil o povară pentru economia ţării, deoarece Moldova este în prezent cea mai săracă ţară din Europa. În plus, începând cu 2007 România s-a alăturat Uniunii Europene, şi, deşi a sprijinit Moldova în politica sa externă, mulţi analişti politici dispută pregătirea politică a Moldovei, şi faptul că ar fi progresat suficient pentru unificare.
Din raţiuni politice, o eventuală unificare nu ar cuprinde decât acea parte a Moldovei aflată la vest de râul Nistru, deoarece Transnistria, aflată de cealaltă parte a fluviului, refuză să facă parte din statul român. Pe de altă parte, oficialii transnistreni admit cauza unirii Moldovei cu România, atâta timp cât Transnistria nu e inclusă.
În perioada de dinainte de 2005, doar Mişcarea Unionistă din Republica Moldova şi Partidul Popular Creştin Democrat au sprijinit activ unificarea. Însă, poziţia Creştin-Democraţilor a devenit nesigură după colaborarea acestora, începând din 2005, cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. Datorită acestei schimbări în politica Republicii Moldova, a fost creat Partidul Naţional Liberal (similar partidului cu acelaşi nume din România), care susţine cauza uniunii dintre România şi Republica Moldova şi a integrării în UE.
Harta reunificării României cu Moldova într-un singur stat: aşa numitul plan „Belkovski” (o uniune politica Româno-Moldoveana excluzând Transnistria).
Cu toate aceastea, discuţiile cu privire la unificare sunt în creştere după cum poate fi observat din diferite articole din presă şi forumurile de pe internet din ambele ţări.
În 2004, publicaţia română Ziua a publicat o serie de articole în care un diplomat rus susţinea un plan care afirma că ar fi susţinut de Vladimir Putin şi prin care se sprijinea unirea Moldovei cu România în schimbul recunoaşterii de către România a independenţei Transnistriei. Preşedintele rus, Putin, nu a confirmat sau infirmat aceste afirmaţii. Jurnaliştii români, însă, au considerat false aceste articole, întrucât nu se specifica nimic legat de situaţia oraşului Tighina aflat sub controlul auto-proclamatelor autorităţi din Transnistria şi nu explica cum ar putea convinge Rusia un stat independent - Republica Moldova - să accepte această uniune.
În ianuarie 2006, preşedintele României, Traian Băsescu şi-a declarat public susţinerea puternică pentru integrarea Republicii Moldova în UE, afirmând că „politica României ar trebui să fie unificarea naţiunii române în interiorul UE”.
Conform sondajelor din martie 2006, 51% din populaţia României sprijină uniunea cu Republica Moldova, iar 27% sunt împotrivă. Dintre partizanii uniunii, 28% sprijină uniunea, incluzând Transnistria, iar 16% fără Transnistria.
Potrivit sondajelor din noiembrie 2006, 48% din locuitorii Republicii Moldova doresc să devină cetăţeni români, iar 46% nu sunt interesaţi de acest lucru.
În iulie 2006, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că a făcut o propunere preşedintelui moldovean, Vladimir Voronin, astfel încât să adere ambele ţări la UE împreună. Această ofertă, a fost refuzată de către Voronin, iar Băsescu a declarat în continuare că va respecta această decizie a Republicii Moldova, iar România va ajuta Moldova să-şi găsească drumul său pentru integrarea în UE.
Pe parcursul anului 2006, mişcarea unionistă a câştigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova au cerut paşapoarte româneşti doar în august şi septembrie 2006. Un articol în publicaţia Cotidianul , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacţii negative în publicaţii precum Ziua sau unele publicaţii din Republica Moldova - Timpul şi Jurnal de Chişinău [15], care acuzau Cotidianul de exagerarea costurilor şi limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie şi decembrie, a existat o explozie de cereri de obţinere a cetăţeniei române, din partea cetăţenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând faţă la numărul de cereri.
Din raţiuni politice, o eventuală unificare nu ar cuprinde decât acea parte a Moldovei aflată la vest de râul Nistru, deoarece Transnistria, aflată de cealaltă parte a fluviului, refuză să facă parte din statul român. Pe de altă parte, oficialii transnistreni admit cauza unirii Moldovei cu România, atâta timp cât Transnistria nu e inclusă.
În perioada de dinainte de 2005, doar Mişcarea Unionistă din Republica Moldova şi Partidul Popular Creştin Democrat au sprijinit activ unificarea. Însă, poziţia Creştin-Democraţilor a devenit nesigură după colaborarea acestora, începând din 2005, cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova. Datorită acestei schimbări în politica Republicii Moldova, a fost creat Partidul Naţional Liberal (similar partidului cu acelaşi nume din România), care susţine cauza uniunii dintre România şi Republica Moldova şi a integrării în UE.
Harta reunificării României cu Moldova într-un singur stat: aşa numitul plan „Belkovski” (o uniune politica Româno-Moldoveana excluzând Transnistria).
Cu toate aceastea, discuţiile cu privire la unificare sunt în creştere după cum poate fi observat din diferite articole din presă şi forumurile de pe internet din ambele ţări.
În 2004, publicaţia română Ziua a publicat o serie de articole în care un diplomat rus susţinea un plan care afirma că ar fi susţinut de Vladimir Putin şi prin care se sprijinea unirea Moldovei cu România în schimbul recunoaşterii de către România a independenţei Transnistriei. Preşedintele rus, Putin, nu a confirmat sau infirmat aceste afirmaţii. Jurnaliştii români, însă, au considerat false aceste articole, întrucât nu se specifica nimic legat de situaţia oraşului Tighina aflat sub controlul auto-proclamatelor autorităţi din Transnistria şi nu explica cum ar putea convinge Rusia un stat independent - Republica Moldova - să accepte această uniune.
În ianuarie 2006, preşedintele României, Traian Băsescu şi-a declarat public susţinerea puternică pentru integrarea Republicii Moldova în UE, afirmând că „politica României ar trebui să fie unificarea naţiunii române în interiorul UE”.
Conform sondajelor din martie 2006, 51% din populaţia României sprijină uniunea cu Republica Moldova, iar 27% sunt împotrivă. Dintre partizanii uniunii, 28% sprijină uniunea, incluzând Transnistria, iar 16% fără Transnistria.
Potrivit sondajelor din noiembrie 2006, 48% din locuitorii Republicii Moldova doresc să devină cetăţeni români, iar 46% nu sunt interesaţi de acest lucru.
În iulie 2006, preşedintele României, Traian Băsescu, a declarat că a făcut o propunere preşedintelui moldovean, Vladimir Voronin, astfel încât să adere ambele ţări la UE împreună. Această ofertă, a fost refuzată de către Voronin, iar Băsescu a declarat în continuare că va respecta această decizie a Republicii Moldova, iar România va ajuta Moldova să-şi găsească drumul său pentru integrarea în UE.
Pe parcursul anului 2006, mişcarea unionistă a câştigat teren, subiectul fiind mult mai discutat în ziarele din România, iar peste 100.000 de cetăţeni ai Republicii Moldova au cerut paşapoarte româneşti doar în august şi septembrie 2006. Un articol în publicaţia Cotidianul , care estima costul unificării la 30-35 miliarde de dolari a provocat un val de reacţii negative în publicaţii precum Ziua sau unele publicaţii din Republica Moldova - Timpul şi Jurnal de Chişinău [15], care acuzau Cotidianul de exagerarea costurilor şi limitarea uniunii doar la dimensiunea materială. La finalul anului 2006, în lunile noiembrie şi decembrie, a existat o explozie de cereri de obţinere a cetăţeniei române, din partea cetăţenilor Republicii Moldova, consulatul României nemaifăcând faţă la numărul de cereri.
În urma declarării independenţei Kosovare, ziarul moscovit Pravda a publicat un articol care exprimă îngrijorarea Rusiei pentru posibila unificare a Republicii Moldova cu România, în contextul precedentului Kosovo. Mai mult, ziarul estimează poziţia Moscovei astfel: „astăzi pentru Moscova este mai importanta o altă problemă: să nu admită anexarea fostei Basarabii de către România”. Această declaraţie se încadrează în ansamblul manifestărilor politice, diplomatice şi militare ale luptei de influenţă, în jurul Mării Negre, între Federaţia Rusă şi OTAN-ul împreună cu Uniunea Europeană, luptă care se desfăşoară şi în Ucraina ("revoluţia portocalie") sau în Georgia(conflictul din Abhazia şi Osetia de Sud). În acest context, mişcarea pentru reunificarea României cu Moldova se situează geopolitic în rândul fenomenelor pe care strategii OTAN-ului le definesc ca un containment ("îngrădire") al influenţei Rusiei, în timp ce politica Transnistriei şi a forţelor care, în Republica Moldova, se opun reunificării, se situează în rândul fenomenelor care manifestă şi susţin influenţa Rusă, pe care se şi bazează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu