MAFIA ITALIANA

Mafia este o organizaţie criminală secretă italiană, fiind totodată una dintre cele mai periculoase şi complexe grupări de crimă organizată din istoria recentă. În anul 2007, s-a estimat că Mafia a devenit una dintre cele mai mari afaceri din Italia, având o cifră de afaceri de 120 miliarde de dolari pe an.

În vorbirea curentă, când se foloseşte termenul de "mafie" se subînţelege orice "organizaţie criminală", lucru greşit. Trebuie făcută o diferenţiere între termenul istoric al mafiei care nu are nici o legătură cu alte organizaţii criminale care caută să ocupe o poziţie economică şi politică în societate, ca de exemplu "mafia rusă" sau "mafia turcă". În secolul al XVII-lea, mafia definea un fel de vrăjitoare care practica magia albă. Mai târziu s-a descoperit într-un dicţionar al dialectului sicilian, termenul maffia care avea mai multe semnificaţii ca tâlhărie sau mizerie crâncenă. Deasemenea, termenul maffiot era echivalent cu "sărac lipit pământului, plin însă de îndrăzneală şi siguranţă de sine" .
În lucrarea "Mafioţii din Vicaria" semnată de Galtano Mosca şi Giuseppe Rizzoto publicată în anul 1863, termenului mafia i se atribuie pentru prima dată sensul cunoscut în zilele noastre. În anul 1882, Viespile Siciliene a fost considerată prima organizaţie mafiotă. Aceasta era o organizaţie secretă, care lupta împotriva ocupaţiei franceze. Tot de atunci se consideră că termenul mafie ar corespunde prescurtărilor cuvinelor lozincii "Morte Alla Francia I'Italia Arde" (în româna: "Moarte Franţei, strigă Italia"). O alta variantă a originii termenului ar avea legătură cu o legendă siciliană, organizarea mafiei şi răzvrătirea siciliană împotriva ocupaţiei franceze, a fost decalnşată, când un soldat francez în timpul vecerniei, ar fi violat o siliciliancă. Mama fetei necinstite ar fi strigat pe stradă Ma fia! Ma fia! (fiica mea - în dialect sicilian vechi). Acest incident ar fi dus la izgonirea dinastiei de Anjou din Sicilia.
In opera "Confesiunile unui cap al Mafiei" (2008), scrisa de Philip Carlo, acesta afirma ca termenul de mafia, scris cu "m" mic, inseamna barbat de onoare, cineva care merge mandru, cu capul sus si privirea inainte. Pe cand cuvantul Mafia, scris cu "M" mare, avea sa fie asociat, cu timpul, familiilor de crima organizata, cunoscute si in prezent.

Primele organizaţii mafiote tradiţionale au apărut în comunităţile săteşti pe la începutul secolului al XVIII-lea; având ca arie de acoperire Sicilia. Chiar şi astăzi, comunităţile rurale constitue punctul de plecare în formarea bandelor criminale, ca modele de organizare, metode şi tehnici de impunere. Mafia italiană funcţionează prin respectarea sferelor de influenţă, a zonelor, prin respectarea "legii tăcerii", adaptabilitatea la noile condiţii. Însă o caracteristică importantă mafiei o reprezintă interconexiunile cu puterea politică. Deasemenea mafia italiană are relaţii "de afaceri" cu alte organizaţii criminale, cum ar fi cartelurile columbiniene sau triadele chinezeşti. Mafia italiană a apărut în Sicilia, răspândindu-se şi în Roma, Milano, Napoli şi Torino. Datorită emigrărilor masive din această ţară, mafia s-a extins ajungând şi în Austria, Statele Unite, Canada şi Australia. Conform istoricului Paolo Pezzino, mafia este o organizatie care nu se mulţumeşte doar să activeze în anumite domenii de interes criminale, ci şi să îşi impună autoritatea asupra anumitor autorităţi publice în teritoriile pe care vor sa le controleze.

Mafia şi criminalitatea organizată:
Organizaţia criminală semnifică activităţile infracţionale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, in scopul obtinerii unor importantevenituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
Mafia se deosebeşte de celelate forme de criminalitate organizată, prin structură, mafia are o origine siciliană, fiind bazată pe aşa numită familie, care de fapt nu este o familie propriu zisă, ci o organizaţie ierarhică a membrilor de origine siciliană, care trebuie să respecte un codex familial. Cei care nu respectă aceste legi interne patriarhale (femeile fiind excluse) sunt pedepsiţi exemplar prin metode deosebit de brutale, ajungând-se până la asasinarea acestora. Fiecare familie mafiotă are un şef, care poate avea un şef suprem (capo dei capi) membrii familiei fiind obligaţi la o supunere oarbă faţă de şefi.

Cosa Nostra
Istoria Cosa Nostra
În trecut Cosa Nostra era considerată ca fiind o organizaţie rebelă, care apăra locuitorii Siciliei de ostilitatea guvernului Roman dar şi a invadatorilor.
După Revoluţia din anul 1848 şi cea din 1860, Sicilia a fost serios afectată. Primele grupări mafiote au fost defapt nişte bande mici înarmate care se implicau în revolte. Autorul John Dickie pretindea că principalul factor care a condus la haos, a fost cauzat de distrugerea evidenţelor poliţiei şi prin asasinarea poliţiştilor care încercau sa restabilească ordinea. Atunci când a fost învestit noul guvern, acesta a conştientizat riscul reprezentat de bandele criminale şi a aplicat o serie de măsuri care să elimine aceste ameninţări. Însă pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Cosa Nostra a reuşit să-şi rafineze tehnicile şi metodele de acţiune. Astfel a ajuns să protejeze vastele plantaţii de lămâii şi proprietăţi ale nobilimii, devenind o afacere prosperă dar periculoasă. Iniţial oraşul Palermo, a intrat în zona de influenţă a mafiei, treptat această zonă s-a extins în toată partea de vest a Siciliei. Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, bandele mafiote s-au hotărât să se organizeze pentru a reduce riscurile, aparând astfel Cosa Nostra.

Forma de organizare a Cosa Nostra
Cosa Nostra are la bază familia, denumită astfel după teritoriul pe care îl controlează. Fiecare familie este condusă de un "Capofamiglia" secondat de asistent denumit "Consiglieri" şi de "Capidecina". Un capidecina controlează activitatea unui grup restrâns de "oameni de onoare".
Conducerea Mafiei, cunoscuta sub numele de "Onorata societate", este organizata sub forma unei piramide, asemntoare cu cea din marile companii moderne:
1.Capo di Tutti Capi;
2.Capo di Capi Re (titlu care este acordat în semn de respect unui membru senior sau retras al Mafiei);
3.Capo Crimini (cunoscut drept Don sau "Naşul" unei familii);
4.Capo Bastone (este cel de-al doilea rang dupa Capo Crimini);
5.Consigliere (consilier, sfătuitor);
6.Contabile;
7.Caporegime sau Capodecina (locotenent care conduce un grup de cel putin zece "soldati" sau "Sgarrista");
8.Sgarrista sau Soldato ("soldatii" care duc la îndeplinire asasinatele comandate);
9.Picciotto ("întaririle" soldatilor);
10.Giovane D'Onore (membru asociat al Mafiei, de obicei fara sa aiba vreo origine italiana).

Cammora
Instalata in provincia Campania, "cammora" desemnează societatea secretă a răufacatorilor napolitani. Compusă dintr-o serie de organizatii locale, aflate adesea in opoziţie, Cammora s-a consacrat mai ales traficului de droguri, in particular de cocaină.
Măsuri de combatere a mafiei
Organizaţii care luptă imptriva mafiei
Organizaţii internaţionale: Interpol şi Europol
Organizaţii naţionale:
În Germania: Bundeskriminalamt
În Italia: DIA
În SUA: FBI şi DEA

Dupa numeroase filme cu fantome pe care le-am tot vizionat in ultimul timp am inceput serios sa ma intreb daca exista sau nu asemenea creaturi. Tin minte ca mai demult am facut un test pe net ce o sa se intample cu tine daca ai muri in momentul de fata si mi-a iesit ca o sa devin fantoma. Treburi neterminate…da as avea o multime..inteleg de ce m-as face fantoma. Dar sa nu vorbesc despre chestii deprimante pentru ca uneori ma gandesc poate prea mult la moarte si nu e bine. Am realizat recent ca viata merita traita si cu bune si cu rele si trebuie sa privim inainte…si in cazul meu ramane valabila o regula ce imi place sa cred ca eu am inventat-o…un lucru bun se intampla atunci cand te astepti mai putin.
Dar revenind la fantome…eu cred ca exista…ar fi imposibil sa fie atat de multi oameni care sustin ca au vazut asa ceva si toti sa minta. Imi aduc aminte cat de mult imi placeau povestile cu fantome spuse seara pe intuneric, cand toti ceilalti dormeau. Imi aduc aminte reactia prietenei mele care se speria intotdeauna….imi placea sa o sperii. Si poate ca altfel si eu m-as fi speriat dar vazand-o pe ea realizam ca se teme mai mult decat mine…Asa macar credeam ca-s curajoasa.
Am avut nu de putine ori gandul ciudat ca o sa se intample ceva care o sa ma sperie, ca o sa apara o mana rece si moarta ce o sa ma apuce de picior in timp ce astept sa adorm, ca o sa vad o fata hidoasa cand o sa deschid ochii sau ca o forta invisibila o sa ma ridice din pat si o sa ma faca sa plutesc. Imi era frica sa ma gandesc la astea, dar inca ma gandesc uneori si inca ma tem. Nu neg ceea ce nu am experimentat si sincer nici nu vreau sa experimentez vreodata!

Starul Pop nu a mai rezistat presiunii asa ca a luat decizia de a-si inscena propria moarte, ca apoi sa plece in secret pe o insula care nici nu apare in harti. Proviziile erau deja acolo asa ca a luat cu el doar cativa oameni apropiati. Vroia doar sa mai respire, sa uite de tot, sa simta linistea, dar mai ales, sa vada daca oamenii l-au uitat sau chiar l-au iubit. E un sentiment suprem, sa vezi cum si daca plang ceilalti la moartea ta. Stia ca acum albumele sale se vor vinde cum nu s-au vandut vreodata. Planul lui e sa revina in forta peste cativa ani si sa ajunga astfel cel mai cunoscut om de pe planeta. Dar deocamdata sta linistit la soare pe insula lui secreta.
Cu 2 zile inainte de a muri, antrenorul lui sustinea ca era in forma maxima.E imposibil sa fi murit, trebuie sa traiasca undeva asteptand sa-si faca reintoarcerea care sa-l puna in capul listei in istoria muzicii.

Stiu sigur ca traieste undeva, e foarte probabil sa-si fi inscenat moartea, e exact stilul lui. Deja circula zvonurile in occident. Era de asteptat, amintiti-va toate tentativele lui de a-si prelungi viata, dormind in camere cu oxigen, sau cum ii placea sa fie mereu in centrul atentiei.
10 lucruri despre MJ:

Stiai ca Michael Jackson s-a urat extraordinar de mult, toata viata lui, chiar si cand era constient ca e iubit de miliarde de oameni?
Stiai ca Michael Jackson era macinat zi de zi de ganduri? toti banii din lume nu l-au putut vindeca de gandirea lui “self-analitic”.
Stiai ca MJ era nascut pe 29 august 1958 in zodia fecioarei? Opozitia dintre Luna in Pesti si Soarele in Fecioara i-a adus multe contradictii.
Stiai ca nu suporta sa fie adorat? asta l-a adus intr-o stare de contradictie pentru ca toti il admirau.
Stiai ca a fost abuzat in copilarie?
Stiai ca dragostea lui pentru copii era datorata mintii lui ramase la stadiul de copil neimplinit?
Stiai ca regreta tot ceea ce facuse? Era constient de faptul ca si-a distrus viata. Stia tot, dar nu mai putea face nimic.
Stiai ca manca foarte putin si rar?
Stiai ca de pe urma lui s-au imbogatit multi iar el era mereu victima falselor acuzatii?
Stiai ca a trait o viata mereu neimplinita?
Hai sa ne gandim toti asa, sa ne gandim ca traieste undeva linistit, departe de toti cei care-l hartuiau zi de zi, sa fie acest gest ca un ultim omagiu adus muncii lui, sa il avem in minte traind o viata linistita, undeva pe o insula frumoasa. Daca a murit, e trist, s-a intamplat ca si cu Elvis, ca si cu Freddie Mercury.

IISUS HRISTOS,MANTUIRORUL

IISUS HRISTOS

Conform tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. şi a murit în jur de 31 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi evanghelia apocrifă după Toma, menţionează ca loc al naşterii oraşul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consideră în general aşezarea Nazaret ca loc al naşterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39).

Conform tradiţiei, care este acceptată în general ca adevăr istoric, Iisus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n. şi a murit în jur de 31 e.n., fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei şi Luca, precum şi evanghelia apocrifă după Toma, menţionează ca loc al naşterii oraşul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2). Istoricii consideră în general aşezarea Nazaret ca loc al naşterii sale, aceasta fiind localitatea prezentată de autorii evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale.”
Credinţa şi tradiţia creştină spun că Iisus a înviat şi s-a înălţat la ceruri, revenind alături de Dumnezeu Tatăl. După ce s-a înălţat în cer, discipolii I-au răspândit învăţăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale - creştinismul. Principalele surse ce descriu viaţa lui Iisus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, ele fiind scrise de autori anonimi şi atribuite în mod tradiţional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan.[20][21] Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori direcţi la evenimentele relatate, iar ele nici măcar nu susţin că ar fi scrise de martori direcţi la acele evenimente.[22][23]
Conform credinţei şi tradiţiei religioase creştine, Iisus Hristos este Mesia (Unsul lui Dumnezeu) prevestit de profeţii evrei ai Vechiului Testament. Soteriologia creştină învaţă că răstignirea şi moartea lui Iisus, ca ofrandă rituală, urmată de Înviere şi de Înălţarea la cer, au răscumpărat păcatele lumii, făcând posibilă Mântuirea. Mama lui Iisus este Maria, iar tatăl său este Dumnezeu Tatăl.
Pentru aproape toate denominaţiunile creştine (cu excepţia unitarienilor, martorilor lui Iehova şi mormonilor), Iisus Hristos este una din cele trei persoane sau ipostaze ale Sfintei Treimi, celelalte două fiind Dumnezeu Tatăl şi Sfântul Duh. Cele trei ipostaze au aceeaşi substanţă, cea a Dumnezeului unic.

Din cele patru Evanghelii, doar cele după Matei şi după Luca oferă informaţii despre familia şi strămoşii lui Iisus. Cu toate acestea, datele din cele două Evanghelii diferă în unele părţi şi au fost elaborate mai multe teorii pentru a explica discrepanţele.[37] Ambele Evanghelii spun că Iisus este urmaşul regelui David; mergând mai departe, şi al lui Avraam. Lista strămoşilor dintre David şi Avraam este aceeaşi în ambele Evanghelii, dar lista strămoşilor dintre David şi Iosif este diferită.
Mai precis, Matei începe cu Solomon, continuă cu regii care au stat la cârma Regatului Iudei, listă care s-a terminat cu Ioachim (odată cu învingerea lui Iuda de către Babilon). Astfel, Matei afirmă că Iisus ar fi moştenitorul tronului Ţării lui Israel.
După Luca, lista strămoşilor lui Iisus este mult mai lungă, ea mergând până la Adam şi Eva.

Biblia relatează că Iisus nu a avut o naştere obişnuită. Încă înainte de naştere, mai mulţi profeţi din tradiţia iudaică au prezis venirea lui Mesia. Ei arătau că Iisus va veni puternic pe Pământ, ca rege, nu născut într-un staul şi petrecându-şi viaţa ca dulgher. Înainte de naşterea sa, Biblia spune că o Fecioară din Nazaret, pe nume Maria, a fost vizitată de un înger, Gabriel/Gavril, ce i-a prezis venirea pe lume a lui Iisus şi faptul că ea îi va fi mamă. Duhul Sfânt se pogorâse asupra ei, a "umbrit-o" şi ea a rămas însărcinată. Aflând că şi verişoara ei, Elisabeta, era însărcinată (soţul acesteia din urmă, preotul Zaharia, a fost vizitat şi el de un înger care i-a prezis naşterea fiului său, Ioan Botezătorul), Maria s-a dus la ea. Când Elisabeta a aflat că Maria era însărcinată, l-a simţit brusc pe Ioan. În cele din urmă, Maria a fost dusă în Bethleem, unde era cetatea vestită în care, în tradiţia iudaică, trebuia să se nască Mântuitorul lumii (Mesia).
Iisus s-a născut în condiţii neobişnuite, într-un staul. A fost vizitat de păstori, şi de cei trei magi (în tradiţia populară românească numiţi crai) din răsărit (care în anumite tradiţii creştine sunt numiţi Gaspar, Melchior şi Baltazar) care văzuseră steaua din Bethleem ce i-a condus la Iisus). Aflând guvernatorul Iudeei (în Biblie i se spune rege), Irod cel Mare, despre naşterea lui Iisus, şi de teamă să nu îi fie luat locul, a poruncit străjilor să-i ucidă pe toţi pruncii de parte bărbătească sub vârsta de doi ani. Familia lui Iisus s-a retras în Egipt, până la moartea lui Irod, şi s-a întors în Nazaret după câţiva ani.

Biblia spune că Iisus s-a născut la Bethleem Efrata, a copilărit la Nazaret şi a trăit într-o familie evreiască de meşteşugari, din Capernaum, în Galileea, în nordul Israelului. La vârsta de 30 de ani a renunţat la slujba de tâmplar, dedicându-şi timpul învăţăturilor şi tămăduirii celor bolnavi, cutreierând pe jos prin întreaga ţară evreiască. În tot acest timp, oamenii pe care i-a ajutat l-au susţinut, iar dintre aceştia el a ales 12 apostoli. Cea mai cunoscută învăţătură a lui este Predica de pe Munte, cod de comportament pentru oameni, bazat pe dragostea pentru Dumnezeu şi pentru aproape şi, în acelaşi timp, o promisiune a vieţii veşnice.
Venirea lui Isus a fost profeţită de către Ioan Botezătorul, (vărul său, în conformitate cu Luca), [38], cel care l-a botezat pe Isus în râul Iordan. În timpul botezului, Duhul lui Dumnezeu a coborât ca un porumbel asupra lui Isus, şi s-a auzit vocea lui Dumnezeu. În conformitate cu sinopticii, Duhul Sfânt l-a dus pe Iisus în deşert, unde a postit patruzeci de zile şi a trecut cu succes prin mai multe ispite la care a fost supus de către Diavol. Nu apare nicio mentiune despre acest episod în Evanghelia după Ioan. Apoi, Isus a mers în Galileea, s-a stabilit în Capernaum, şi a început să predice venirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Preoţii Iudeei de la acea vreme, sub conducerea marelui preot Caiafa (pus în funcţie de către administraţia romană) i-au cerut lui Pilat din Pont să-l judece. Pilat deşi a susţinut că nu îl găseşte vinovat de conspiraţie împotriva Romei, a acceptat execuţia acestuia la cererea mulţimii instigate de către preoţi.
Conform cu unele din relatările Bibliei, Isus ar fi fost executat prin crucificare într-o vineri a 14-a zi din luna ebraică Nisan. Pilat din Pont a fost guvernatorul provinciei romane Iudeea între anii 26 d.Hr. şi 36 d.Hr. şi singurii ani în care 14 Nissan cade vinerea sunt 27, 33, 36 şi, posibil, 31, în funcţie de când a fost vizibilă Luna nouă la Ierusalim. Ziua de vineri ca zi de crucificare a lui Hristos este îndoielnică[39] deoarece el ar fi fost crucificat în ziua de după masa de Paşte (Marcu 14,12; 15,25) şi în ziua dinaintea mesei de Paşte (Ioan 19,14). Prin urmare, nu se poate stabili ca fapt istoric în ce zi a fost crucificat Isus, deoarece mărturiile istorice se contrazic între ele în această privinţă. Nu cunoaştem nici ziua, nici anul,[39] dar Sanders consideră că cel mai probabil Isus a murit în anul 30.

Paştile sunt o sărbătoare religioasă ce comemorează Învierea lui Iisus Hristos la trei zile după crucificarea sa din Vinerea Mare, ce marchează sfârşitul Postului Paştilor. Paştile sunt sărbătoarea cea mai Sfântă din calendarul creştin, urmate de Crăciun, şi sunt considerate sărbătoare naţională în majoritatea ţărilor cu tradiţie creştină, cu excepţia notabilă a Statelor Unite, unde este celebrată doar Duminica Paştilor (nu şi Lunea Paştilor).